| |
 |
Municipiul
Sighisoara este situat in inima geografica a României,
la 24° 46' 40" longitudine estica si 46° 12' 38"
latitudine nordica, in bazinul mijlociu al râului Târnava
Mare.
Acest amfiteatru natural, impadurit
aproape in intregime, are regimul climatic temperat-continental
in care,cele mai vechi urme de civilizatie coboara pâna
in zorii epocii de piatra. In mod deosebit atrage atentia perioada"bronzului
târziu" (1700-1300 i.Hr.), când in zona aceasta
a prins contur cultura arheologica "Sighisoara-Wietenberg".
Ulterior, in vremea regatului dac, valea Târnavei Mari
a devenit un important drum comercial, controlul asupra acestuia
fiind exercitat de o puternica fortificatie ridicata peste vechea
asezare preistorica de pe Dealul Wietenberg.
In primii ani ai celui de-al doilea
veac crestin (106 d.Hr.), atunci când Dacia s-a transformat
in provincie romana, aceasta cetate a fost distrusa, insa pentru
a mentine siguranta drumurilor ce treceau prin zona pe malul
stâng al Târnavei, in locul numit azi "Podmoale",
armata romana a ridicat un castru de aparare. Desi relativ scurta,
administratia romana a lasat in urma ei o numeroasa populatie
romanizata, ale carei urme si asezari au fost evidentiate arheologic
in siturile de la "Dealul Viilor" si "Albesti-Valea
Sapartocului".
Dupa cumpana mileniilor, triburile
maghiare patrund treptat in Transilvania si ajung la inceputul
secolului XII pe Valea Târnavei Mari, care, pentru scurta
vreme, va face parte din granita de sud a regatului arpadian.
Probabil ca, in aceste imprejurari, o mica fortificatie cu rosturi
graniceresti a fost amenajata pe platoul superior al Dealului
Cetatii. De asemenea, tot in acest timp, regele maghiar Geza
al II-lea i-a invitat pe locuitorii din zonele germane sa se
stabileasca in Ungaria si Transilvania, unde, in schimbul unei
largi autonomii, sa contribuie la apararea frontierei si la
prosperitatea regatului. Potrivit traditiei locale si a cronicarilor
medievali, cei dintâi sasi s-au stabilit la Sighisoara
in anul 1191 sau 1198.
|
 |
In primele
decenii care au urmat sosirii lor, mica asezare a cunoscut o
evolutie linistita dar marea invazie tataro-mongola din 1241
a dezvaluit resurse ce au impus-o apoi intre cele "Sapte
Cetati" ale Transilvaniei medievale. Astfel, incepând
din a doua jumatate a secolului XIII Dealul Cetatii a fost inconjurat
cu un puternic zid de incinta, care, spre finele evului mediu
a ajuns sa protejeze un mic orasel cu peste 160 de case si 13
edificii publice. Fortificatia era intarita si aparata de 14
turnuri, dintre care, doar 9 au mai rezistat timpului, pastrând
pâna astazi denumirea breslelor mestesugaresti sub al
caror patronaj au intrat. Dintre toate se remarca Turnul cu
Ceas, simbolul si mândria orasului Sighisoara. Ridicat
in secolele XIII-XIV si numit initial "Turnul cel Mare
al Portii", el a fost inzestrat la inceputul veacului XVII
cu un ceas rudimentar, transformat in 1648 intr-unul "cum
altul asemenea n-a mai existat atunci in Transilvania".
Astfel, pe lânga faptul ca noul mecanism putea sa arate
minutele si sa bata sferturile de ora, era capabil sa puna in
miscare si câteva figurine din lemn, infatisând
zeii pagâni ce personificau zilele saptamânii: Diana,
Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn si Soarele. |
 |
Caracterul predominant
militar al orasului a fost atât de evident chiar de la
inceput, incât el poate fi regasit in toate denumirile
orasului chiar de la primele mentiuni documentare: Castrum Sex
(1280), Schä2burg (1298), Segesvar (1301), Sighisoara (1431).
Mentionat ca oras in 1367, "civitas de Seguswar" a
devenit in scurt timp si un loc in care infloreau breslele,
iar in veacul urmator prestigiul sau crescuse atât de
mult incât la 1431 se stabileste in "cuibul de pânda
de la Sighisoara" principele valah Vlad Dracu, care pâna
in 1436 a condus de aici apararea granitei de sud a Transilvaniei,
a batut moneda cu efigie proprie si si-a pregatit urcarea pe
tronul tarii natale. Traditia spune ca acest ilustru personaj
a locuit in "Casa Vlad Dracu" si ca tot acolo s-a
nascut Vlad Tepes, cel care mândru de nobletea descendentei
sale s-a numit pe sine "Draculea", adica "fiul
celui zis Dracu". |
 |
La
1918, odata cu alaturarea Transilvaniei la Regatul României,
populatia saseasca s-a integrat noului stat iar numarul, rolul
politic si economic al românilor din oras a crescut sensibil.
Dupa 1950 Sighisoara se dezvolta ca centru industrial, dar isi
pierde statutul de resedinta administrativa, devenind centru
de raion si apoi "numai" al doilea oras din judetul
Mures.
Revolutia din 1989 a insemnat
un nou inceput pentru aceasta localitate, Sighisoara fiind printre
primele orase din România care s-au declarat "libere
de comunism" inca inainte de fuga presedintelui Ceausescu.
Revenirea la normalitate nu a fost si inca nu este un lucru
usor. Totusi, dupa câtiva ani de cautari, economia locala
si viata sociala au inceput sa prinda trasaturi de stabilitate
si durabilitate. Indeosebi dupa anul 2000, municipalitatea a
pus un accent deosebit pentru alternative la munca in lohn,
incurajând mai ales sectorul serviciilor si al turismului
cultural. O dovada este valorificarea dezbaterilor privind proiectul
"Dracula Park" intr-un imens capital publicitar, fapt
ce a determinat o crestere semnificativa a numarului de turisti
si, implicit, o dezvoltare fara precedent a serviciilor hoteliere.
De asemenea, investitiile masive
in infrastructura, in servicii comunitar-sociale, in utilitati
scolare si sportive -Sighisoara beneficiind de una dintre cele
mai moderne sali polivalente din România- marcheaza tot
atâtia pasi spre integrarea acestei localitati in marea
comunitate europeana, subliniata dealtfel prin acordarea in
2004 a "Plachetei de onoare a Consiliului Europei".
In acelasi timp, transformarea garii CFR intr-o Eurostatie si
intersectia la Sighisoara a culoarului de cale ferata IV Paneuropean
cu autostrada Brasov-Bors, dovedeste -asa cum anticipa undeva
prin secolul XVI un cronicar medieval ca "podoaba Sighisoarei
va straluci intotdeauna si gloria sa va dura peste timpuri".
|
|
|
|
